Divorțul în instanță conform art. 373 lit. b Cod civil – avocat divorț București
Ce prevede legea despre motivele de divorț
Potrivit articolului 373 din Codul civil, căsătoria poate fi desfăcută prin divorț în mai multe situații, în funcție de cauzele care au dus la destrămarea relației. Legea recunoaște patru motive principale de divorț:
a)prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b)atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c)la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d)la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Conform articolului 373 lit. b din Codul civil, divorțul poate fi pronunțat „atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”. Aceasta este cea mai frecventă formă de divorț soluționată de instanțele judecătorești, atunci când legătura dintre soți s-a deteriorat iremediabil din vina unuia sau a ambilor.
- Ce înseamnă „motive temeinice” și „vătămarea gravă a raporturilor dintre soți”
Legea nu oferă o listă fixă de motive. Prin urmare, instanța analizează fiecare situație concretă. De asemenea, practica judiciară a arătat că sunt considerate motive temeinice acele fapte, atitudini sau comportamente care fac imposibilă conviețuirea și afectează grav relația conjugală.
Exemple uzuale de motive temeinice:
- infidelitatea unuia dintre soți;
- violența fizică sau verbală;
- consumul excesiv de alcool/droguri;
- lipsa de respect, de comunicare sau de sprijin;
- părăsirea domiciliului conjugal;
- incompatibilitatea sexuală;
- imposibilitatea de a procrea;
- abuzurile psihologice ori comportamentele degradante.
Dovada motivelor temeinice se face prin orice mijloc de probă. Motivele de divorț prezintă un rol important în stabilirea culpei soților în destrămarea căsătoriei.
Pentru ca instanța să admită cererea, aceste fapte trebuie să ducă la vătămarea gravă a raporturilor dintre soți, adică relația să fie iremediabil afectată, iar continuarea căsătoriei să nu mai poată fi posibilă.
- Stabilirea culpei în destrămarea căsătoriei
Într-un divorț bazat pe art. 373 lit. b Cod civil, instanța are obligația să stabilească vinovăția unuia sau a ambilor soți în destrămarea căsătoriei. Există trei situații posibile:
- Divorț din culpa exclusivă a pârâtului – când probele arată că doar pârâtul a cauzat destrămarea relației;
- Divorț din culpă comună – atunci când ambii soți au avut un comportament care a contribuit la destrămarea căsătoriei;
- Divorț respins – dacă din probele administrate nu rezultă nicio culpă, motivele invocate de părţi şi dovedite fiind independente de culpa lor, cererea de divorţ formulată pe acest temei se va respinge, iar soţii vor putea divorţa numai dacă sunt amândoi de acord, dacă dovedesc o separare în fapt de cel puţin 2 ani sau dacă reclamantul suferă de o boală care face imposibilă continuarea căsătoriei.
- Probele admise în divorțul din culpă
Pentru a demonstra motivele temeinice, părțile pot folosi orice mijloc de probă permis de lege, respectiv martori, înscrisuri (certificatul de căsătorie, copii de pe certificatele de naștere ale copiilor minori, mesaje, e-mailuri, acte medicale, plângeri penale, ordine de protecție etc.), interogatoriul părților, ancheta psihosocială, dacă există copii minori.
Instanța compentă teritorial să soluționeze cererea de divorț este judecătoria în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
4. Taxa judiciară de timbru pentru divorț întemeiat pe dispozițiile art. 373 lit. b Cod civil
Taxa judiciară de timbru pentru cererea de divorț întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit b. Cod civil este în cuantum de 100 lei, iar pentru capetele de cerere accesorii divorțului neevaluabile în bani, taxa judiciară de timbru este de 20 lei fiecare.
5. Concluzie
Divorțul din culpă presupune o analiză detaliată a comportamentului fiecărui soț și a modului în care acesta a contribuit la destrămarea relației. Pentru a evita greșelile procedurale și pentru a-ți proteja drepturile, este recomandat să apelezi la un avocat specializat în dreptul familiei, care poate redacta cererea de divorț, selecta probele relevante și susține cauza în instanță.
Pentru asistență juridică în procedura de divorț, ne puteți contacta direct accesând formularul de contact ori pe e-mail/telefonic/whatsapp.
