Carnet de muncă distrus/pierdut – reconstituirea vechimii în muncă

Carnet de muncă distrus/pierdut – reconstituirea vechimii în muncă

Fie că doriți să depuneți dosarul de pensionare, fie că doriți o recalculare a drepturilor de pensie, carnetul de muncă vă este necesar pentru a face dovada vechimii în muncă pentru perioada de până la 31 decembrie 2010. Ulterior acestei date a fost introdus Registrul general de evidență a salariaților (REVISAL), astfel că s-a trecut la înregistrarea digitală a vechimii în muncă.

• Ce se întâmplă în situația în care am pierdut carnetul de muncă ori a fost distrus?

Daca vă aflați în această situație, primul pas pe care trebuie să-l parcurgeți în demersul pentru reconstituirea vechimii de pe cartea de muncă este să declarați documentul pierdut, furat sau deteriorat în Monitorul Oficial al României.

Ulterior publicării anunțului în Monitorul Oficial vă puteți adresa instanței de judecată pentru a fi demarată procedura de reconstituire a vechimii în muncă.

Astfel, conform legii, instanța de judecată este singura instituție care poate dispune reconstituirea cărții de muncă sau refacerea ei, în conformitate cu prevederile Codului Muncii.

• Care este taxa pentru reconstituirea cărții de muncă?

Cererea de chemare în judecată în vederea reconstituirii vechimii în muncă este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

• Ce documente trebuie să depun?

Conform dispozițiilor art. 279 Codul Muncii: „După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă.”

Prin urmare, trebuie depuse toate înscrisurile pe care le dețineți și din care rezultă existența raporturilor de muncă, fiind posibilă chiar și administrarea probei cu martori.

• Pe cine chem în judecată?

Pentru reconstituirea carnetului de muncă este necesar să chemați in judecată, în calitate de pârât, fosta unitate angajatoare unde reclamantul a desfășurat activitatea.

• Ce se întâmplă dacă fosta unitate angajatoare nu mai există în prezent?

Prin Decizia nr. 2/2016, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și, în consecință, Înalta Curte a decis: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru acțiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/același text de lege cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acțiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă și în continuare; art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acțiunile privind constatarea încadrării activității desfășurate în grupele I și a II-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/ art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru același tip de acțiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situația în care nu există documente primare.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (5) și art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, republicată, în cazul existenței documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfășurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acțiuni în realizare – obligație de a face – având ca obiect obligarea deținătorului de arhivă de a elibera adeverința constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865/art. 32 alin. (1) lit. a) și art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv a art. 136 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare/art. 180 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, angajatorul desființat în urma procedurilor de insolvență, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosință, iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume propriu, nu are calitate procesuală pasivă”.

Simplificat, Decizia nr. 2/2016 a ÎCCJ stabilește faptul că:

• angajatorul desfiinţat în urma procedurilor de insolvenţă, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume propriu, nu are calitate procesuală pasivă;
• dacă există documente primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acţiuni în realizare – obligaţie de a face – având ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă. Pe cale de consecință, această acțiune va fi îndreptată împotriva deţinătorului de arhivă.
• dacă nu există documente primare care să dovedească vechimea în muncă, iar angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), acțiunea va fi îndreptată împotriva Caselor Teritoriale de Pensii.

• Ce trebuie să fac după ce am obținut hotărârea definitivă?

Odată obținută o hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost recunoscută vechimea în muncă, persoana interesată trebuie să o legalizeze cu mențiunea „definitivă” la arhiva instanței și să o depună ulterior pe rolul Casei de Pensii pentru a fi valorificată vechimea în muncă realizată.